spintecare sf [At: MINEIUL (1766), 73^r1/8 / Pl: ~cări / E: spinteca] 1-2 Despicare printr-o tăietură (lungă și oblică) sau înjunghiere cu un obiect ascuțit a unei ființe sau a unei părți a corpului ei Si: spintecătură (1-2), tăiere, tăiat¹, (rar) spintecat¹ (1-2). 3 (Fig) Pătrundere și trecere cu iuțeală printr-un mediu fluid, dând la o parte sau străpungând, străbătând Si: despicare, despicat¹, (rar) spintecat¹ (3), spintecătură (6). 4 Tăiere în două sau mai multe bucăți ori fâșii Si: despărțire (20), despărțit¹ (20), despicare (1), despicat¹ (1), (rar) spintecat¹ (4), spintecătură (7). 5 (Pex) Deschidere prin tăiere Si: spintecătură (8), (rar) spintecat¹ (5). 6 (Îvr) Lob al ficatului. 7-9 (Pfm) Sfâșiere (3-5). 10 (Spc) Șliț¹. 11 (Teh) Despicare a unui material lemnos în lungul fibrelor Si: spintecătură (14), (rar) spintecat¹ (9). 12 (Teh) Tăiere a unei foi metalice în lungul direcției de orientare a cristalelor, printr-o tracțiune perpendiculară pe direcția de rupere Si: spintecătură (15), (rar) spintecat¹ (10).