SPINĂRIE, spinării, s. f. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Loc unde cresc mulți spini, desiș de spini. Cristeii rîdeau în ierburile de pe margine; pițigoi ciudoși țiuiau în spinării. SADOVEANU, O. I 315. Plantele folositoare înlocuiesc spinăriile, mlaștinile seacă, păduri apar unde erau nisipuri. id. M. C. 211. O movilă rotunzită de iarbă și apărată de spinărie deasă, ca de-o împrejmuire vie și îndîrjită. C. PETRESCU, R. DR. 54.