STABILITATE (< fr., lat.) sf. 1. Însușirea de a fi stabil; soliditate. ♦ Situație sigură, fermă. ♦ Durabilitate, trăinicie. 2. (MAT.) Concept introdus de A.M. Liapunov în studiul s. ecuațiilor diferențiale. 3 (FIZ.) Proprietate a unui sistem fizic sau tehnic de a reveni la starea sa inițială, de repaus sau de mișcare, după ce a suferit o acțiune perturbatoare. 4 (FILOZ.) S. relativă = noțiune care reflectă însușirea unui obiect sau proces de a-și menține un timp calitatea, de a fi identic cu sine ca unitate a contrariilor. Legile sunt o expresie a s.r. a fenomenelor și a proceselor din Univers.