stabilitate sf [At: IORGOVICI, O. 67/9 / Pl: (nob) ~tăți / E: lat stabilitas, ~atis, fr stabilité] 1 Stare a ceea ce este bine așezat, fixat etc. și nu se clatină, nu se răstoarnă etc. 2 Stare a ceea ce nu-și schimbă locul sau poziția Si: fixitate (1), imobilitate, neclintire, nemișcare. 3 (Rar) Echilibru. 4 Stare a ceea ce nu se schimbă, nu fluctuează etc. Si: constanță (1), fixitate (2), invariabilitate, neclintire, neschimbare, statornicie, nestrămutare. 5 Stare a ceea ce nu este supus schimbărilor, fluctuațiilor etc. Si: constanță (1), fixitate (2), invariabilitate, neclintire, neschimbare, statornicie, nestrămutare. 6 (Rar; fig) Siguranță. 7 Starea a ceea ce există, durează mult timp sau se întinde pe o lungă perioadă de timp Si: durabilitate (1), statornicie, trăinicie. 8 Proprietate a unui sistem fizic, chimic sau tehnic de a reveni la starea inițială de repaus sau de mișcare, după ce a suferit o acțiune perturbatoare. 9 (Chm) Proprietate a unei substanțe de a nu se descompune.