STABILITATE s.f. 1. Însușirea lucrurilor stabile; echilibru, statornicie, solidaritate. ♦ Proprietate a unui corp de a-și menține poziția sau de a reveni în poziția inițială cînd este deplasat din această poziție. 2. Faptul de a-și păstra locul; fixitate. [Cf. it. stabilità, lat. stabilitas, fr. stabilité].