stafie sf [At: MOLNAR, RET. 29/15 / V: (îrg) ~ahie (A și: sta~), (înv) spahie, (reg) spa~, ~acie, stăcie, ~tăf~ / A și: sta~ / Pl: ~ii / E: ns cf ngr στοιχεῖος] 1 (În superstiții) Materializare a sufletului unui om despre care se crede că a murit neiertat de păcate, că a fost vrăjit, că i s-au zidit dimensiunile umbrei în temelia unei clădiri etc., mai ales în timpul nopții prin locuri și clădiri pustii Si: apariție (4), arătare (27), duh¹ (14), fantasmă (1), fantomă (1), nălucă, nălucire, spectru, spirit, strigoi² (1), umbră, vedenie, viziune, (îvp) năzăritură, (pop) iaznă, (îrg) nălucitură, (înv) vedere, zare, (reg) orătanie, moromet, mortăciune, năhoadă, necurățenie, pater, vidură. 2 (Fig; fam) Persoană (bătrână) urâtă, slabă și rea.