STAGNANT, -Ă, stagnanți, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Care stă pe loc, nu progresează, nu se dezvoltă, lîncezește; inactiv. [Epoca burghezo-democratică] era o epocă fără nici un ideal, dedată unui materialism vulgar și stagnant. Societatea întreagă era împărțită în două: cei ce mureau de foame și cei ce mureau de prea multă mîncare. GALACTION, O. I 337. 2. (Despre ape) Care nu curge; stătător.