STINGHERIT, -Ă, stingheriți, -te, adj. 1. Care (din timiditate, de rușine sau de emoție) nu se simte la largul său, nu știe ce să facă și cum să se poarte; stînjenit. V. încurcat. [Finii] veneau în casa lui cu sfială, ștergîndu-se afară cîte un sfert de ceas pe picioare, iar înăuntru stînd stingheriți pe scaune. PAS, Z. I 175. S-a învîrtit de cîteva ori prin fața farmaciei și a rămas nehotărît și stingherit pe trotuar. POPA, V. 166. Mergeau alături, stingheriți, într-o tăcere apăsătoare, frămîntați poate de aceleași gînduri. BART, E. 182. ♦ Rușinat. Acuma parcă era stingherit de ce făcuse și de ce spunea. SADOVEANU, O. L. 187. 2. Împiedicat, deranjat. Tatăl și feciorii începură a-și face loc mișcîndu-și umerile nalte. Oamenii, stingheriți în înghesuiala lor liniștită, întorceau capetele. SADOVEANU, O. VIII 237. – Variantă: stinghirit, -ă adj.