stinghie sf [At: PRAV. 67 / V: (reg) ~ghe / Pl: ~ii, (reg) ~iuri / E: nct] 1 Bucată de lemn lungă și îngustă, folosită în lucrările de tâmplărie, care se fixează transversal pentru a consolida, a susține sau a reuni mai multe elemente Si: (îrg) preghiță, (reg) ștează² Vz leaț, șipcă¹. 2 (Pop; șîs ~ia căpriorilor) Bucată de lemn care unește cei doi căpriori cu scopul de a le mări rezistența. 3 (Reg; la scara de lemn) Treaptă¹. 4 (Reg; la războiul de țesut) Chingă (la tălpig). 5 (Reg; la car) Spetează (7). 6 (Reg; la car) Pop¹. 7-8 (Reg; la moară) Spetează (9-10). 9 (Reg) Fiecare dintre cele două scânduri care unesc picioarele mesei de dulgher. 10 (Mol) Scândura din mijloc, la fundul unui vas de lemn, pe care sunt așezate perpendicular doagele Si: (reg) pop¹. 11 (Reg) Bucată de lemn care unește mărăcinii la grapă Si: chingă (18), cruce (74), curmeziș (11), fălcea (5), fofează (7), grindei (4), lemn, măselar, punte, spetează, talpă, urs. 12 (Atm; reg; îs) ~ia nărilor Cartilajul care desparte între ele fosele nazale Si: (pop) zgârciul nasului. 13 (Atm; îvp) Parte a corpului la oameni și la animale unde se îmbină femurul cu oasele bazinului Si: regiune inghinală.