STOPA¹, stopez, vb. I. Intranz. (Despre vehicule) A se opri. Expresul de Moscova a apărut vijelios prin perdeaua de ploaie, ud și cu geamurile aburite. A stopat brusc, destinzîndu-se din arcuri și pufuind pe nări. SAHIA, U.R.S.S. 5. Frînele scîrțîiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. REBREANU, R. II 32. ♦ Tranz. (Cu privire la vehicule) A opri. Andrei Hurdea, care era la volan, stopă mașina. MIHALE, O. 72. ◊ Absol. Șoferul... întoarse automobilul cu botul spre un drum lateral. Stopă, opri motorul, sări jos și se depărtă să fumeze o țigară pe marginea șanțului. C. PETRESCU, A. 364.