strecór, a -curá v. tr. (lat. *extra-cólo [saŭ *trans-colo], -coláre, d. côlum, strecurătoare de vărguțe împletite. – Strecoară, să strecoare). Fac să treacă pin strecurătoare (laptele, ceaĭu). V. refl. Fig. Trec pe nesimțite: mulțĭ anĭ s’aŭ strecurat. Străbat pe furiș saŭ pe nesimțite, mă furișez, mă șupuresc: Jidaniĭ s’aŭ strecurat în țară, peștișorii i s’aŭ strecurat pintre degete și aŭ scăpat. Străbat, răzbat: de abea m’am strecurat pin mulțime. – În nord strécur, strécură, să strécure, în vest și stră-.