STRICĂȚEL, -ICĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat; cu moravuri corupte. ♦ Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului negru). Foaie verde de-un agud, Cîte puice am avut Numai una mi-am lăsat, Stricățică de varsat. ȘEZ. I 212. Că mi-e badea fermecat. Dar cine l-au fermecat?... O nevastă cu barbat, Stricățică de varsat Și cu haz la sărutat. SEVASTOS, C. 46.