STROI s. n. (Învechit) 1. Rînd, șir (mai ales de soldați). Ne-a pus la stroi: la rînd. ȘEZ. II 43. 2. Pedeapsă constînd din trecerea condamnatului printre două rînduri de oameni, care-l loveau unul după altul cu vergi. Acest biet nenorocit au îmblat numai o dată prin stroi și au murit. SBIERA, P. 229. Se făcea doauă șire lungi de ostași. Acestora li se da în mînă cîte un băț, sau cîte o vargă bună. Prin mijlocul acestor doauă șire de ostași trebuia să treacă, în pielea goală, cel osîndit la stroi. id. ib. 229. ◊ A bate la stroi = a bate strașnic. Poroncește să-mi aducă niște palce, că am să-i bat la stroi, să pomenească ei cît or trăi că au dat peste Ivan. CREANGĂ, P. 305.