strălucit, ~ă [At: GCR II, 89/1 / V: (rar) ~rel~ / Pl: ~iți, ~e / E: străluci²] 1 a (Înv; asr) Strălucitor (1). 2 a (Rar; d. vreme, zile etc.) Strălucitor (2). 3 a (Înv; d. culori) Strălucitor (4). 4 a (D. ochi, privire) Strălucitor (6). 5 a (Fig) Care arată, denotă eleganță deosebită, lux excesiv, abundență etc. 6 a Care trezește admirație, care impresionează în mod profund prin eleganță deosebită, prin manifestări fastuoase, excesiv de luxoase, prin abundență etc. Si: bogat (10), fastuos, grandios, luxos, pompos, somptuos, splendid, strălucitor (8), (liv) magnific, (rar) sclipitor (4), (înv) strălucind (3), strălucios (3). 7 a (Fig; d. oameni) Care se face remarcat, care se distinge în mod deosebit prin calități sau fapte excepționale Si: celebru, ilustru, mare¹, renumit, reputat, vestit. 8 a (Pex) Dotat cu o inteligență vie, cu un talent deosebit și de obicei spontan ce impresionează puternic. 9 a (D. manifestări, însușiri ale oamenilor) Care arată o asemenea inteligență sau un asemenea talent Si: sclipitor, scânteietor, strălucitor (10). 10 a Care iese din comun prin calitate sau prin valoare. 11-12 a, av (Care este) cu totul excepțional Si: (rar) străluciu² (3), (înv) strălucind (2), strălucios (2), străluminat (2). 13 a (Pex) Care s-a acoperit de glorie Si: eroic (6), glorios (4), vitejesc, (pop) voinicesc. 14 sf (Bot; reg) Ipcărige (Gypsophila paniculata).