stupiniță sf [At: DL / Pl: ~țe / E: stupină + -iță] 1-2 (Pop; șhp) Stupină (1) (mică) Si: (reg) stupinuță (1-2). 3 Plantă erbacee din familia orhideelor, cu miros puternic de garoafă, care crește prin păduri și poieni Si: povoinic-alb, (reg) bujor-alb, iarba-cășunatului, iarba-cășunăturii, leoarcă, untul-vacii-mirositor, violete-de-noapte (Platanthera bifolia).