STUPINĂ, stupini, s. f. 1. Prisacă. După masă se odihnea un ceas, două în stupină, alintat de zumzetul harnic al albinelor. REBREANU, I. 66. Ajunserăm la stupină. Dumbrava era plină de albine. BOLINTINEANU, O. 325. Vino, maică, și m-ascunde în grădină La stupină, Să nu cad la turci pe mînă. BIBICESCU, P. P. 268. 2. (Rar, popular) Tulpină sau trunchi de copac. Rari pomi că mi-au răsărit, vreo doi mari... din stupină. BIBICESCU, P. P. 253.