stăvilar sn [At: VALIAN, V. / V: ~ăilar / Pl: ~e / E: stăvili + -ar] 1 Construcție (rudimentară) din lemn, din beton etc. prevăzută cu stavile, așezată transversal pe o apă (curgătoare) pentru reglarea nivelului din amonte al acesteia, pentru schimbarea făgașului sau pentru acumularea unei cantități de apă necesare acționării unei mori, unei pive sau a unui joagăr Si: baraj (1), stavilă (3), zăgaz, (îvp) iaz, opust¹, (reg) iezătură, năsadă, opritoare, puritoare. 2 (Rar) Pilot². 3 (Rar; pex) Întăritură de protecție făcută la un pod¹. 4 (Reg) Talaz pe țărmul unui râu (pentru ca apa să nu producă stricăciuni). 5 (Pex) Locul unde se adună apa de râu, a unui canal zăgăzuit cu un stăvilar (1). 6 Element de construcție mobil care servește la deschiderea și închiderea manuală sau mecanică a unui orificiu, a unui deversor etc. într-o lucrare hidrotehnică Si: stavilă (1). 7 (Asr; fig) Obstacol.