stăvilire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: stăvili] 1 Construire a unui stăvilar (1) pe o apă sau pe cursul ei Si: barare (1), zăgăzuire. 2 (Pex) Taluzare a malului unei ape Si: zăgăzuire. 3 Întrerupere (bruscă) a unei acțiuni, a unui proces fizic sau psihic, a unui fenomen din natură etc. aflate în desfășurare Si: oprire. 4 Încetare sau atenuare a unei acțiuni, a unui proces fizic sau psihic, a unui fenomen din natură etc. aflate în desfășurare Si: înfrânare, zăgăzuire V calmare, potolire, temperare. 5 Împiedicare a producerii, a evoluției etc. într-un anume fel a unei acțiuni, a unui proces fizic sau psihic, a unui fenomen din natură etc. (aflate în desfășurare) Si: (înv) oprire, (îvr) stavilarisire, stăvire.