subînțelege vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~btî~, suptî~ / Pzi: subînțeleg / E: sub¹- + înțelege cf fr sous-entendre] (C. i. ceva care nu este exprimat direct) 1 A lăsa, a face să se înțeleagă, să se presupună, să reiasă, să rezulte etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 A face să fie de la sine înțeles. corectat(ă)