SUBȚIAT, -Ă, subțiați, -te, adj. 1. Redus, micșorat în grosime, în lățime, în volum. Fînețele, subțiate ca niște panglici, șerpuiau, se strecurau printre arinii tăbărîți în văi și printre fagii stăpînitori pe culmi. GALACTION, O. I 37. 2. (Despre corpuri lichide sau gazoase) Cu densitatea sau concentrația micșorată; diluat, rar, subțire. Vitoria privi în cer nourii subțiați, prin care răzbătea slabă lumină de lună. SADOVEANU, B. 54. 3. Fig. Devenit mai fin, mai sensibil; rafinat, subtil, civilizat. Auzul ei subțiat, de infirmă, deslușise într-adevăr pașii înainte de a ajunge la urechea nepotului. C. PETRESCU, R. DR. 307. Mă revăd băiatul tînăr cu superbe-nsuflețiri... Liberat de-orășenismul subțiatelor simțiri. MACEDONSKI, O. I 28. – Variantă: (regional) supțiat,-ă (PISCUPESCU, O. 69) adj.