suflu sn [At: GENILIE, G. 129/5 / Pl: ~ri / E: fr souffle cf sufla] 1-2 Suflare (1-2). 3 Undă de presiune violentă produsă, de obicei, de o explozie, care se propagă prin aer producând avarii, distrugeri etc. 4 (Liv) Respirație (1). 5 Capacitate respiratorie mare. 6 (Pex) Rezistență fizică (mare). 7 Zgomot caracteristic, asemănător unui șuierat, produs de anumite (părți de) organe bolnave (pleură, plămâni, ventricul, inimă etc.) perceptibil la auscultație. 8 (Fon; spc) Aspirație (3). 9 Emitere forțată a unui flux de aer pe gură, sau, (rar) pe nări Si: suflare (22), suflat¹ (3). 10 Expirare puternică, pentru a executa, a realiza etc. ceva Si: suflare (23), suflat¹ (4). 11 (Ccr) Aer expirat. 12 (Pgn) Expirație (6). 13 (Liv; fig) Însuflețire. 14 Putere de inspirație. 15 Forță creatoare.