suflător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 122^v/19 / V: (reg) ~litoare sf / Pl: ~i, ~oare și (2, 11) ~i sf / E: sufla + -tor] 1 a (Înv; d. vânt sau d. curenți de aer) Care suflă (1-4). 2 sf Dispozitiv la foale prin care se suflă (12-13) aerul din burduf. 3 sn Dispozitiv de suflare a unui curent de abur în cutia de fum a locomotivei cu aburi, pentru a-i activa tirajul. 4 sm, (reg) sf (Îrg) Suflare (4). 5-6 smf, a (Rar) (Persoană) care suflă (22-23). 7 a (Înv; în religia creștină) Inspirat de divinitate. 8 sn (Teh) Ustensilă alcătuită dintr-un tub metalic subțire și îndoit la un capăt, prevăzut cu un mic orificiu, prin care se suflă (12-13) aer în dreptul unei flăcări de gaz pentru a obține o flacără dirijată, necesară în operații de lipire tare sau de analiză uscată a mineralelor Si: (rar; spc) suflai (1). 9 sm (Mpl) Instrument muzical la care sunetul se produce prin suflarea cântărețului. 10 smf (Pex) Persoană care cântă suflând (57-58) la un astfel de instrument Si: (înv) sunător. 11 sf, (rar) sm Țeavă, tub prin care cântărețul suflă (23) aer în burduful cimpoiului¹ Si: (reg) suflaci, sufleț. 12 sn Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă (63) într-o masă de sticlă topită pentru a o dilata și a forma diverse obiecte. 13 sm Lucrător care suflă (63) într-o masă de sticlă topită pentru a forma diferite obiecte.