Definiția cu ID-ul 961516:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUFLĂTOR2, suflătoare, s. n. 1. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită pentru a forma diverse obiecte. 2. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de aer sau de abur în cutia de fum a unei locomotive, pentru curățirea țevilor de fum și pentru activarea tirajului. ♦ Țeavă scurtă, cu diametrul mic, îndoită în unghi drept, prin care se suflă un curent de aer în dreptul unei flăcări pentru a-i activa arderea; suflai.