SUGĂTOR, -OARE, sugători, -oare, adj. (Învechit) Sugar. Hrană-i ducea... cerbi sugători ce se culcă sătui Sub brazii ce-acopăr izvoare. COȘBUC, P. II 297. Să se dea copiilor sugători, la două ceasuri cîte o linguriță. PISCUPESCU, O. 215. Mi-și frige un berbece, Un berbece, berbecel, Sugător și mititel. TEODORESCU, P. P. 295. ◊ (Substantivat, glumeț) Hatmanul... dintre toți era mai aprig sugător al garafelor pline. GANE, N. I 171.