SUPRANUTRIT, -Ă, supranutriți, -te, adj. (În opoziție cu subnutrit) Căruia i se dă mai multă hrană decît este necesar; fig. care trăiește în belșug (v. îmbuibat). Facțiunea de la putere, supranutrită, este incapabilă a mai ține piept torentului popular, adică facțiunii răzbite de foame. CARAGIALE, O. III 183.