surpat, ~ă a [At: PSALT. 302 / Pl: ~ați, ~e / E: surpa] 1 (Mai ales d. construcții) Care s-a lăsat spre bază (brusc, violent, cu zgomot etc.) dezmembrându-se, măcinându-se, ruinându-se etc. Si: dărâmat (3), năruit, prăbușit, prăvălat, (îvp) ponorât, (pop) hâit⁴ (1). 2 (Pex) Ruinat² (1). 3 (Îvr; în limbajul bisericesc; d. oameni) Căzut (1). 4 (D. forme de relief) Care a suferit surpături sau eroziuni Si: prăbușit, prăvălit, (înv) povârnit. 5 (Pex; d. forme de relief) Prăpăstios (1). 6 (Fig; d. obiceiuri, rânduieli, legi etc.) Desființat (3). 7 Distrus (2). 8 (Îvp; d. oameni) Care suferă de hernie.