sălbăticie sf [At: GOLESCU, C. / V: (pop) ~tăcie, ~tecie / Pl: ~ii / E: sălbatic + -ie] 1 (Rar; îf sălbătăcie) Vegetație naturală spontană. 2 Stare în care se află animalele sălbatice (5) Si: (înv) sălbăticiune (3), sălbăticime (1). 3 Animal sălbatic (5) Si: sălbăticiune (1). 4 Stare a omului lipsit de îndrăzneală, sfios, temător. 5 Stare a naturii netransformate de către om. 6 Stare a unui loc, a unui ținut nelocuit, neumblat, pustiu. 7 (Ccr) Loc neumblat, pustiu Si: sălbăticiune (5), sălbăticime (3). 8 (Rar) Paleolitic. 9 (Stare de) înapoiere extremă Si: primitivism, (înv) sălbăticiune (6), sălbăticime (7). 10 Lipsă (totală) de civilizație Si: primitivism, sălbăticiune (7), sălbăticime (8). 11 Loc unde nu a pătruns încă civilizația. 12 Atitudine (sau trăsătură) a omului sălbatic Si: (înv) sălbăticiune (8), sălbăticime (9). 13 Manifestare (acțiune) lipsită de umanitate, crudă, brutală, violentă etc Si: (înv) sălbăticiune (9), sălbăticime (10). 14 (Îlav) Cu ~ Fioros. 15 (Îal) Cu cruzime. 16 Act de cruzime, de violență. 17 Fel de a fi al persoanei sălbatice, izolate, retrase. 18 (Rar) Izolare, singurătate în care trăiește cineva. 19 Intensitate, forță ieșită din comun.