săpat², ~ă a [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 195/9 / Pl: ~ați, ~e / E: săpa] 1 (D. sol) Tăiat și fărâmițat, afânat, scobit cu sapa¹ (1), cu altă unealtă similară sau cu mașina agricolă specială, în vederea efectuării unor lucrări agricole. 2 (Spc) Prășit. 3 (D. obiecte, substanțe etc. îngropate, formate etc. în pământ) Degajat din pământ, dezgropat prin fărâmițarea și dislocarea pământului cu sapa¹ (1) sau alt instrument ori cu mașini speciale Si: dezgropat. 4 (D. pământ, roci etc.) Scos din locul în care se află (prin sfărâmare, dislocare etc.) cu ajutorul sapei¹ (1), al altor instrumente ori cu mașini, pentru a forma gropi, șanțuri, excavații, fundații etc. 5 (Pex; d. gropi, șanțuri, excavații etc.) Executat prin dislocarea unui volum de pământ cu ajutorul sapei¹ (1), al altor instrumente ori cu mașini speiale etc. 6 (D. soluri, terenuri etc.) Erodat. 7 (D. suprafața unor materiale dure) Prelucrat prin cioplire, tăiere, scobire, batere etc. pentru a obține un obiect finit (utilitar sau de artă). 8 (Pex; d. inscripții, ornamente, reprezentări, obiecte etc.) Executat dintr-un material dur prin cioplire, scobire, batere etc. 9 (Reg; d. ouăle de Paști) Încondeiat. 10 (D. locuri, drumuri etc.) În care s-a format o adâncitură, un făgaș, în care a rămas o urmă. 11 (Îrg; pex; d. drumuri, terenuri) Plin de gropi, accidentat.