săpunariță sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) sopon~ / Pl: ~țe / E: săpun + -ariță] Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze de forma vârfului de suliță, dispuse câte două față în față, cu flori trandafirii sau albe asemănătoare cu garoafele, care crește în lunci sau pe marginea drumurilor, folosită ca nutreț pentru vite, în medicină (pentru poftă de mâncare, pentru proprietățile ei sudorifice și depurative etc.), iar rizomul ei, cunoscut și pentru însușirea de a scoate petele de pe stofe, este întrebuințat la prepararea săpunului (1-2) Si: ciulin, odagaci (2), (pop) săpunel (4), (înv) săpunare, săpunărică, (reg) berbecei, grozdică, juni, mielușei, săpuior, săpun (8), săpunar (4), săpunaș (4), săpunăriță, săpunioară, săpuniță, soponaică, spumariță, văcărică, văcăriță, buruiană-albă, mărariul-calului, sansiu-turcesc-de-câmp (Saponaria officinalis).