SĂPUNEL, săpunele, s. n. 1. Diminutiv al lui săpun. 2. (Bot.) Odagaci. Avea un obraz ca floarea săpunelului, alb și dulce. DELAVRANCEA, S. 43. Firele se scot, se scutură de florile care au fiert și apoi se spală în flori de săpunel, care fac un fel de spumă ce curăță. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 52. Calul era tot alb de spume, gîndeai că-i săpunit cu săpunele, așa era de asudat. RETEGANUL, P. I 26.