SĂRĂCIT, -Ă, sărăciți, -te, adj. Care a devenit sărac, lipsit de mijloace de existență. Mi-am găsit neamurile sărăcite și casa părinților mei pustie. SADOVEANU, O. VII 69. ◊ Fig. În miezul zilei, sub arșița soarelui de toamnă, în liniștea cîmpiei sărăcite de podoabe, zîngănitul făcea o deosebită impresie. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 149.