TAIFAS, taifasuri, s. n. (Mai ales la sg., construit cu verbele «a sta», «a ședea», «a se pune») Conversație familiară, convorbire intimă, amicală; sfat, palavrageală plăcută. Acolo am găsit pe primar și pe notar fumînd și stînd la taifas cu gospodarii cei doi. SADOVEANU, B. 194. Acasă, seara, cu ușa închisă, cu perdelele trase, amîndoi bătrînii ședeau la taifas. BART, E. 272. Cafeaua aducea totdeauna taifasul ce se învîrtea neschimbat în jurul sănătății. ANGHEL-IOSIF, C. L. 76. Nu cumva ai pofti oare să te pui la taifasuri cu dumnezeu? CREANGĂ, P. 315. – Pronunțat: tai-.