TAS, tasuri, s. n. (Înv.) 1. Vas plat (rotund); tipsie, taler; (astăzi) talerul cîntarului pe care se pune marfa pentru a fi cîntărită. ◊ Expr. A umbla cu tasul = a face chetă; a cerși. ♦ Lighenaș de care se servește bărbierul cînd bărbierește. 2. Cupă; ceașcă (de lut). 3. Fiecare dintre cele două talere ale chimvalului. ♦ (Rar) Fiecare dintre cele două capace ale unui medalion. [Var.: teas s. n.] – Tc. tas.