tavă sf [At: (a. 1796) IORGA, S. D. XII, 123, 50 / V: (reg) ~va (A și: (reg) tava; Pl: ~le, tăvăli), tăva (Pl: ~le) / Pl: tăvi, ~ve / E: tc tava] 1 Obiect plat de metal, de plastic, de lemn, cu forme și dimensiuni diferite, cu marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacâmurile, mâncarea etc. Si: talger (2), tipsie (1), (îrg) tăbliță (16), (îvr) tabletă (5), (reg) tabla¹ (3), tablă¹ (28), tață (1), tațân. 2 (Fam; îe) A servi pe cineva (ca) pe ~ sau a-i aduce (ori a-i da etc.) cuiva (ca) pe ~ A servi pe cineva foarte bine, cu tot dichisul. 3 (Fam; îae) A-i aduce cuiva totul de-a gata. 4 Obiect plat din metal cu diverse întrebuințări în medicină. 5 Platou pe care se strâng bani în biserică de la credincioși Si: taler² (2). 6 (Reg) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau pe o mobilă ca ornament. 7 Vas de tablă¹, de fier (smălțuit) sau de teflon, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mâncăruri, prăjituri etc. Si: (îrg) tipsie (6). 8-9 (Îljv) La ~ (Care este) gătit în tavă. 10 (Reg; îf tava) Vas în formă de lighean. 11 (Reg) Taler de balanță. 12 (Olt) Tinichea cu care se astupă ușa cuptorului. 13 (Reg; îe) A da pe cineva ~ (sau ~va) A tăvăli (1). 14 (Reg; îae) A bate pe cineva. 15 (Reg; îe) A face ~ A face scandal.