TAVĂ, tăvi, s. f. 1. Obiect plat de metal sau de lemn, avînd forme diferite și marginile puțin ridicate, pe care se aduc la masă farfuriile, tacîmurile etc.; tabla. ♦ Vas de tablă sau de fier smălțuit, cu marginile ridicate, în care se coc la cuptor anumite mîncăruri și prăjituri. 2. (În expr.) A da pe cineva tava (sau tavă) = a tăbărî asupra cuiva. 3. (Reg.) Șervețel brodat care se așterne pe o tavă (1) sau ca ornament pe o mobilă. [Var.: (reg.) tava s. f.] Tc. tava.