TEMĂTOR, -OARE, temători, -oare, adj. Care se teme sau care inspiră teamă. Stătea... cuprinsă de acea frică nelămurită și de nădejdea temătoare că de undeva, din vreun colț de umbră, un rîs înăbușit avea s-o călăuzească. DUMITRIU, B. F. 82. ♦ Neîncrezător, bănuitor. Un om bun, însă temător. RETEGANUL, P. II 27. Slab, bolnăvicios, de un caracter aspru, temător. ALECSANDRI, T. 1210. Să nu mai fii temător Și de toți bănuitor! TEODORESCU, P. P. 119.