TENACE, tenaci, -e, adj. 1. Stăruitor, perseverent, persistent, dîrz, îndîrjit. Te rog foarte mult, insinuă tenacea Aurică... să nu vii niciodată prin față. CĂLINESCU, E. O. I 72. Radu Comșa se înduioșă de această durere tenace. C. PETRESCU, Î. II 81. ◊ (Adverbial) Sfredelul de oțel ronțăie tenace în stîncile subpămîntene. C. PETRESCU, R. DR. 274. 2. (Despre corpurile solide, mai ales despre metale) Care poate căpăta deformații permanente cînd este supus unor forțe exterioare; care rezistă la rupere, care se desface cu greu. Fierul e tenace.