TENACITATE s. f. 1. Însușirea de a fi tenace; stăruință, persistență, perseverență, îndîrjire. Același sunet straniu... îl iau mereu de la început... cu o perseverență și cu o tenacitate care pînă la urmă par și ele o adevărată forță cosmică. BOGZA, C. O. 397. Femeia păru încurcată, însă își urmări gîndul cu tenacitate. CAMIL PETRESCU, N. 105. 2. Proprietatea corpurilor solide de a rezista la rupere. Tenacitatea fierului. ♦ Mărime caracteristică a unui material solid, egală cu deformația lui specifică la rupere.