teritoriu sn [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 114/5/ V: (pop) ~tor / Pl: ~ii / E: lat territorium, fr territoire] 1 Parte din suprafața pământului, alcătuită din uscat, apele interioare, marea teritorială și spațiul aerian, cuprinsă între granițele unui stat și supusă suveranității acestuia. 2 Întindere de pământ (delimitată) pe care se exercită o anumită autoritate Si: suprafață, (înv) olat. 3 (Fig) Sferă de activitate Si: domeniu.