tescui [At: CORESI, EV. 526 / Pzi: ~esc / E: teasc + -ui] 1 vt (C. i. struguri, fructe etc.) A presa pentru a stoarce mustul. 2 vt (Reg; c. i. brânză, caș) A apăsa cu teascul. 3 vt (Înv) A supune (pe cineva) la supliciu cu teascul (5) Si: a chinui, a tortura. 4-5 vtr (Înv; fig) A (se) chinui (4, 7). 6 vt (Pop; fig; c. i. obiecte, ființe etc.) A îndesa. 7 vt (Îvr) A tipări cu ajutorul teascului (7).