testemél n., pl. e și urĭ (turc. destemal, destimal, destmal, d. pers. dest, mînă, și mal, care freacă; ngr. desteméli [scris nte-], bg. testemel. V. testea, peștiman). Bariz maĭ supțire de orĭ-ce coloare. (În ainte-l purtaŭ și cocoanele, ĭar azĭ numaĭ țărancele). – În Munt. și tistimel. V. ștergar.