TESTEMEL, testemele, s. n. Bucată de pînză pătrată, de obicei colorată și înflorată, cu care își acoperă femeile capul; basma, tulpan, bariș, năframă. Uite salbă, brîu și toate!... Stai, să-nchei și testemelul pe la spate. COȘBUC, P. I 104. Un copil își deznodă un testemel de la gît. VLAHUȚĂ, O. A. 137. Sacul cu lire de la paharnicul Iordache... se află acuma pus bine, înfășurat într-un testemel. CARAGIALE, O. III 42. – Pl. și: testemeluri. – Variante: tistimel (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/3, ANT. LIT. POP. I 276, TEODORESCU, P. P. 521), tistemel (CAMIL PETRESCU, O. I 299) s. n.