TINDE, tind, vb. III. Intranz. A-și îndrepta activitatea spre atingerea unui obiectiv, a avea o anumită tendință, un anumit scop, a ținti către ceva; a aspira, a năzui. Scriitorul legat de popor tinde spre viață, spre adevăr. BENIUC, P. 101. Casa de mașini avea regulele ei, care tindeau... la prinderea în capcană a clienților nevoiași. PAS, Z. I 243. Cînd arta a tins să devină o forță socială, ea nu s-a înjosit, ci tocmai dimpotrivă. IONESCU-RION, C. 44.