tíndă f., pl. zĭ, ca grinzĭ, oglinzĭ, și de, ca colinde, ghinde (lat. *tĕnda, d. téndere, a întinde, de unde și it. pv. pg. tenda, sp. tienda, cort. V. tendă). Anticameră (la casele țărăneștĭ): ușa tinziĭ e închisă (Rebr. 2, 23 și 97), prelungirea tinziĭ (Șez. 36, 34). V. antret.