TINERIME s. f. (Cu sens colectiv) Grup de tineri, mulțime de tineri. V. tineret. La ieșirea din teatru tinerimea s-a adunat cîntînd și cuvîntînd sub fereastra lui Pascali. CĂLINESCU, E. 137. Veți vedea o nomenclatură întreagă de cărți, scrise anume pentru tinerime. ANGHEL, PR. 179.