tojmagi, (toșmaj, tuoșmaj), s.m. – (gastr.) Tăiței (paste făinoase); laște, răstăuțe: „Mi-ai făcut niște tojmaji, / Numai cu boii să-i traji” (Bilțiu 1990: 93). Termen atestat în zona Vișeu, Moisei, Borșa (ALR 1971: 305). Circulație intensă în zona Moldovei. Toșmag, poreclă în Dragomirești. – Din tc. tutmac, cf. rus. tukmacĭ (DER).