tojmagi, (toșmaj, tuoșmaj), s.m. – (reg.; gastr.) Tăiței (paste făinoase); laște, răstăuțe: „Mi-ai făcut niște tojmaji, / Numai cu boii să-i traji” (Bilțiu, 1990: 93). Termen atestat în zona Vișeu, Moisei, Borșa (ALRRM, 1971: 305). ♦ (onom.) Toșmag, poreclă în Dragomirești; Toșmăgi, Toșmăgari, poreclă pentru locuitorii din Mesteacăn. (Trans., Maram., Mold.; circulație intensă în zona Moldovei). – Din tc. tutmac, cf. rus. tukmacĭ (DER).