TON s. 1. (MUZ.) tonalitate, (livr. înv.) son. (În ce ~ e scrisă bucata?) 2. răsunet, rezonanță, sonoritate, timbru. (~ unui flaut.) 3. inflexiune, intonare, intonație, mlădiere, modulare, modulație, tonalitate. (O voce cu ~uri plăcute.) 4. glas, timbru, voce, (pop.) viers. (Avea un ~ grav.) 5. accent, intonație. (Vorbea cu un avînt și un ~ plin de căldură.) 6. (FON.) înălțime, tonalitate. (Chineza literară are patru ~uri.) 7. nuanță, (înv.) vopsea. (Material textil în mai multe ~uri.)