TOVĂRĂȘIE s. 1. (reg.) fîrtăție, ortăcie. (Rea ~ și-a ales.) 2. asociație, asociere, întovărășire, (înv. și reg.) sîmbră, soție, (reg.) ortăcie, simbrie, soțiire. (~ celor doi negustori n-a ținut mult.) 3. anturaj, companie, societate, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ lor.)