Definiția cu ID-ul 513075:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
traduce (-c, -us), vb. – 1. A tălmăci, a tîlcui. – 2. (Familiar) A înșela, a trăda un bărbat de către o femeie. – Lat. traducere (sec. XIX), conjugat ca a duce. – Der. traducere, s. f.; traducător, s. m.; traducătoare, s. f.; traductibil, adj.; intraductibil, adj.